Astăzi abordăm un subiect important din punctul meu de vedere și anume televizorul, telefonul, tableta și alte gadget-uri oferite copiilor de la vârste mult prea fragede. Îi afectează pe cei mici? De la ce varstă îi putem lăsa câteva minute în fața ecranului? Nu este sociabil, este oare din cauza televizorului, a jocurilor de pe calculator?
Sunt câteva dintre întrebările la care noi părinții căutăm răspuns și am făcut acest articol pentru a aduce câteva informații folositoare în ceea ce privește uitatul la televizor, sper să vă fie de folos.
Se spune că primii trei ani din viața unui copil sunt cruciali pentru dezvoltarea cognitivă. Este o perioadă în care creierul este mult mai receptiv la influențele pozitive și mult mai vulnerabil la cele negative decât în orice altă etapă a vieții. .Pediatrii și psihologii recomandă precauție în utilizarea televizorului, pentru că în exces, poate avea efecte negative asupra celor mici.
Televizorul și dezvoltarea creierului în primii trei ani de viață
Copiii se nasc cu aproximativ 100 de bilioane de celule nervoase, numărul fiind aproximativ același pe toată durata vieții. În schimb, rețelele neuronale se formează și se dezvoltă în primii ani, sub influența factorilor genetici și a celor din mediu. Micuții sunt foarte atrași de ecranul televizorului, dar mai devreme de 18 luni nu au capacitatea de a înțelege ceea ce văd și nu fac legături între imaginile observate și corespondentul lor în realitate.
În primele 6 luni, ceea ce îi atrage este lumina și mișcarea de pe ecran,iar la finalul primului an pot recunoaște personaje sau voci cu care s-au obișnuit. Până la vârsta de 2 ani, copiii se dezvoltă cognitiv și învață cel mai bine prin interacțiunile cu părinții, frații și celelalte persoane apropiate și prin explorarea fizică a obiectelor din jur. Copiii sunt făcuți să învețe prin schimbul de expresii faciale ale părinților și adulților din jurul lor, tonalitatea vocilor, limbajul verbal și non-verbal. Când intervine televizorul, această interacțiune nu mai are loc sau este limitată.
Cea mai mare capcană cu privire la televizor este că mulţi părinţi chiar cred că este un lucru educativ pentru copiii lor. Până la urmă, toţi vrem ca micuţii noştri să crească mari şi deştepţi. Iar când copilul repetă un cântecel din desenele animate, reuşeşte să numere până la 10 în engleză alături de un personaj sau recunoaşte formele geometrice care se perindă pe ecran, părinţii se bucură că cel mic tocmai a învăţat un lucru nou. Deci privitul la televizor poate fi şi educativ, nu? Ei bine, nu.
Studiile arată că bebelușii și copiii mici rețin mult mai bine sarcini simple atunci când văd pe cineva real făcând-o decât uitându-se la o înregistrare video a aceleiași acțiuni, aspect valabil până la vârsta de 3 ani și posibil și mai departe.
Cu alte cuvinte, copilul va învăţa mult mai multe dacă îl ţii cu tine în timp ce speli vasele şi îi explici ceea ce faci, decât dacă e lăsat în faţa televizorului la nişte desene animate care se vor educative.
Încă un aspect căruia nu îi dăm importanță este acela când televizorul este pornit pe fundal, chiar dacă nici noi și nici copilul nu ne uităm la el, studiile arată că numărul de cuvinte adresate de părinte copilului scade (de la 940 la 770). Totodată, activități precum cântatul, jocurile, manipularea obiectelor pot fi întrerupte sau afectate de televizorul din fundal, pentru că micuții nu se mai concentrează la fel de bine.
De la ce vârstă îi putem lăsa pe copii în fața televizorului?
În cazul copiilor mai mici de 2 ani, Academia Americană de Pediatrie recomandă ca timpul petrecut folosind mijloace media, printre care și televizorul, să fie eliminat complet din programul lor sau cât mai mult limitat. Dacă micuții sunt lăsați să se uite la TV, ar trebui să o facă doar în prezența unui părinte, care să le vorbească, să explice și să arate despre ceea ce aceștia văd pe ecran. După vârsta de 2 ani, AAP consideră că copiii nu ar trebui să petreacă mai mult de o oră pe zi în fața unui ecran, iar programele pe care le urmăresc să fie atent selectate de părinți: să fie interactive și educaționale, să nu aibă conținut violent și să fie prosociale. Și în această perioadă se recomandă prezența unui părinte, împreună cu care copilul să vadă materialele la televizor.
De ce nu trebuie încurajat uitatul celor mici la ecrane?
Pentru bebeluși și copiii mici, expunerea la ecrane poate fi suprastimulantă și obositoare, mai ales în cazul bebelușilor, dacă nu sunt suficient de mari pentru a întoarce capul de la ecran, pentru o pauză. Suprastimularea se presupune că vine din expunerea la luminile intermitente, schimbările rapide de imagini și fragmentele auditive, mult prea multe și puternice pentru un creier în dezvoltare.
Expunerea la dispozitivele electronice, printre care și televizorul, le poate afecta somnul. Lumina albastră emisă de dispozitivele electronice inhibă secreția de melatonină și întârzie intrarea în starea de somn.
În ceea ce privește programele și canalele speciale pentru bebeluși și copii mici, studiile arată că acestea nu aduc beneficii pentru dezvoltarea copiilor dacă sunt urmărite înainte de 2 ani, ci dimpotrivă, folosite în exces împiedică activitățile cu adevărat folositoare celor mici și îi „pregătesc” pentru a deveni utilizatori pasionați ai televizorului pe durata copilăriei. Pentru ca micuții să poată învăța ceva din programele de la televizor, imaginile pe care le văd trebuie să aibă un sens pentru ei, ori acest lucru nu este posibil înainte de vârsta de 2 ani.
Efectele televizorului asupra copiilor pe termen lung
Studiile au mai arătat că privitul la televizor înainte de vârsta de 2-3 ani, mai multe ore pe zi, poate avea efecte negative inclusiv asupra dezvoltării limbajului, a inteligenţei emoţionale, a capacităţii de memorare şi mai târziu asupra aptitudinilor de citire.
O altă problemă este nu doar ceea ce fac copiii în timp ce se uită la televizor, ci şi ceea ce nu fac. Mai exact, nu se joacă liber, nu-şi pun imaginaţia la contribuţie, nu se mişcă, nu explorează, nu învaţă activ prin manipularea lucrurilor din jur. La televizor, copilul doar priveşte fără a interacţiona, nu-şi exersează limbajul şi nu învaţă cum să reacţioneze la sentimentele altora.
Fără mese în faţa televizorului
Acesta este alt aspect des întâlnit. Copilul este hrănit în faţa televizorului sau a calculatorului, în ideea că mănâncă mai bine. Şi, de cele mai multe ori, chiar mănâncă mai bine. Problema este că, fiind stimulat de imaginile la care se uită, este puţin probabil ca el să-şi dea seama că s-a săturat. Sau să facă legătura între ceea ce mănâncă şi textura sau gustul alimentului respectiv. În plus, multe dintre reclamele care se adresează copiilor sunt la gustări total nesănătoase, iar copiii ajung să asocieze pofta produsă de reclame cu ora mesei, ceea ce în final poate duce, din nou, la obiceiuri alimentare greşite.
Ce pot face părinții?
Multă răbdare și implicare în găsirea unor activități care să fie plăcute și potrivite vârstei celor mici, care să le mențină interesul și implicarea și să îi stimuleze cognitiv. Copilu fiind atât de mic nu știe ce este acela televizor până în momentul când părintele îi arată un desen „drăguț” , un cântecel frumos, dar cel mai benefic pentru el din punct de vedere al dezvoltării fizice și mai ales emoționale este timpul petrecut cu mama și tata. Nimic nu se poate compara cu gânguritul cu mama, luatul pe sus de-a avionul de tata, cântecele spuse de mama, mașina desenată de tata și asa mai departe.
În cazul în care nu doriți să limitați complet expunerea la televizor a copiilor mici sau dacă este inevitabil acest lucru, iată câteva aspecte pe care să le aveți în vedere pentru ca impactul televizorului asupra celor mici să fie cât mai redus:
- nu lăsați televizorul pornit dacă nimeni din casă nu se uită la el, deoarece zgomotul de fundal al televizorului distrage copiii de la activitățile sau jocurile lor și le scade concentrarea atenției și implicarea.
- evitați expunerea copiii la televizor cu o oră înainte de culcare, pentru a nu le întârzia adormirea.
- urmăriți împreună cu copiii programele televizate și schimbați-le dacă considerați că nu sunt potrivite pentru vârsta lor.
- vorbiți cu ei despre ceea ce vedeți pe ecran, pentru că micuții vor învăța mai mult astfel.
