În ultimii ani, numărul femeilor care nasc prin operația de cezariană a crescut constant. În timp ce în unele cazuri, operația de cezariană este necesară pentru a salva mama sau fătul, în alte cazuri mama optează pentru operație cezariană programată, fără indicație medicală.
Parcurgerea unui travaliu dureros în cursul unei nașteri naturale este un proces lung și epuizant pentru mamă, însă beneficiile nașterii normale, vaginale, sunt nenumărate. În primul rând, în urma nașterii naturale spitalizarea este mai scurtă, iar recuperarea mamei este mai rapidă în comparație cu operația de cezariană.
În unele cazuri, operația de cezariană este planificată din timp din pricina unor probleme medicale care fac riscantă nașterea pe cale vaginală. Alteori, operația de cezariană este efectuată de urgență, din cauza riscului la care sunt supuși mama sau fătul. Deși operația de cezariană este în general sigură și salvatoare în unele cazuri, ea are câteva riscuri suplimentare comparativ cu nașterea vaginală, pe care fiecare gravidă ar trebui să le cunoască și să fie pregătită pentru fiecare scenariu.
Când se recomandă nașterea prin operația de cezariană
Medicii pot programa o cezariană dacă este considerată mai sigură, atât pentru mamă, cât și pentru făt, decât nașterea vaginala din motive medicale. De regulă, specialistul are indicație de cezariană în sarcina cu mai mulți copii, dacă bebelușul depășește 4 kilograme, dacă bebelușul este cu picioarele înainte ori dacă gravida a mai trecut printr-o cezariană. Medicul îi va sugera viitoarei mame să nască prin operația de cezariană și dacă are probleme medicale, cum ar fi hipertensiune arterială, boli de inimă sau diabet.
Când se face cezariana de urgență
Cezariana de urgență se face atunci când este nevoie ca bebelușul să se nască cât mai repede. De regulă, o cezariană neplanificată are loc dacă travaliul nu progresează cum ar trebui, dacă fătul sau mama se află în suferință sau dacă apar complicații care pot pun viața celor doi în pericol, cum ar fi desprinderea placentară sau cordonul ombilical prolapsat. În aceste caz, operația de cezariană poate fi salvatoare pentru mamă și făt.
Procedura în sine este, în esență, aceeași ca la o cezariană planificată, cu excepția faptului că de obicei se face mult mai rapid. Există câteva diferențe între operația de cezariană și nașterea vaginală, despre care viitorii părinți ar trebui să le cunoască.
Cum decurg nașterea naturală și operația prin cezariană
Nașterea naturală
Când gravida naște natural, va trece printr-un travaliu, mai scurt sau mai lung, în funcție de cât de repede se dilată colul uterin. Pe toată durata travaliului, femeia însărcinată va avea contracții uterine, care se vor resimți ca niște crampe menstruale foarte puternice. Dar gravida se va confrunta și cu dureri de spate puternice ori cu simptome digestive (vomă, greață), pe măsură ce bebelușul își croiește drum prin vagin.
În timpul nașterii naturale, multe gravide optează pentru analgezice, cum este epidurala, întrucât, așa cum am menționat deja, travaliul poate fi destul de lung și de dureros. După naștere, există posibilitatea să îți poți ține în brațe imediat bebelușul.
Operația prin cezariană
O operație planificată de cezariană se încheie după aproximativ 45 de minute. În timpul acestei intervenții chirurgicale, gravida este anesteziată într-o sală de operație. De regulă, anestezia îi va amorți jumătatea inferioară a corpului, dar va auzi și va putea vorbi pe toată perioada operației.
Medicul va face o incizie chiar deasupra liniei bikinilor și în peretele abdomenului, prin care bebelușul va fi scos. Specialistul va tăia cordonul ombilical, va scoate placenta și va închide incizia. Operația în sine nu este dureroasă, iar singurul moment când viitoarea mamă ar putea simți o ușoară presiune este în momentul când fătul este scos.
Recuperarea în operația de cezariană versus recuperarea în nașterea naturală
Așa cum fiecare sarcină este diferită și fiecare naștere este diferită. Istoricul medical al gravidei, precum și durata travaliului și orice complicații care apar în timpul nașterii, îndiferent că vorbim despre nașterea naturală sau nașterea prin operația de cezariană, vor influența recuperarea proaspetei mame.
Gravida care naște natural va fi spitalizată pentru 1-3 zile, întrucât se poate confrunta cu sângerări vaginale, crampe, umflături, dureri, constipație și altele.
În urma unei operații de cezariană, efectele secundare pe care le-am descris mai sus tind să fie mai severe. Proaspăta mămică care naștere prin operația de cezariană s-ar putea confrunta cu greață și dureri de cap în primele zile, iar tusea, strănutul și râsul îi pot provoca durere. În prima zi după naștere, proaspăta mamă este încurajată să se ridice din pat și să meargă, chiar și pentru perioade scurte de timp. Mersul pe jos este important pentru a preveni acumularea de lichid în plămâni, pentru a stimula circulația sangvină și pentru a ajuta digestia.
De regulă, dacă nu apar complicații, mama va părăsi spitalul după 2-4 zile de la naștere. În următoarele câteva săptămâni, femeia care face cezariană trebuie să se odihnească și să își îngrijească rana.
Complicații operația de cezariană versus naștere naturală
În timpul nașterii naturale, viitoarea mamă ar putea să aibă nevoie de o epiziotomie – o tăietură care se efectuează pentru a mări deschiderea vaginală. Aceste complicații necesită adesea cusături și pot provoca dureri destul de puternice. Problemele cu controlul vezicii urinare sunt, de asemenea, posibile după naștere, la fel și prolapsul organelor pelvine.
Un avantaj al nașterii vaginale este că bebelușul care se naște pe această cale va fi expus la bacteriile din canalul de naștere, bacterii despre care oamenii de știință spun că întăresc sistemul imunitar. De altfel, în urma nașterii naturale, lactația se instalează mai repede.
În urma operației de cezariană, viitoarea mamă s-ar putea confrunta cu infecții ale mucoasei și inciziei uterine, sângerări sau hemoragie excesivă, leziuni ale vezicii urinare sau intestinului în timpul intervenției chirurgicale și cheaguri de sânge, cum ar fi tromboza venoasă profundă (TVP) și embolie pulmonară. Dacă mama a mai făcut o cezariană, există riscul să se confrunte cu ruptura uterină (incizia cezariană se deschide). Această situație poate declanșa sângerări care îi pot pune viața în pericol.
Placenta previa (atunci când placenta acoperă parțial sau în întregime colul uterin) și placenta accreta (când placenta se implantează în mușchiul uterin) sunt, de asemenea, mai frecvente dacă mama a mai trecut printr-o operație de cezariană.
Procedura este de cele mai multe ori sigură, atât pentru viitoarea mamă, cât și pentru bebeluș. Însă se poate întâmpla ca bebelușul care se naște pe această cale să dezvolte probleme respiratorii, mai ales dacă se naște înainte de 39 de săptămâni.
Travaliul și nașterea vaginală ajută la eliberarea lichidului din plămânii bebelușului, iar bebelușii care se nasc prin cezariană nu beneficiază de asta. Mult mai rar, se poate întâmpla ca bebelușii să fie răniți în timpul intervenției chirurgicale și, uneori, au scoruri Apgar temporar scăzute.
Argumente pentru nașterea naturală
Pentru mama
-Durată mai mică a spitalizării, în general 24-48 ore;
-Risc redus de infecție, sângerare severă și cicatrici;
-Contactul cu nou-născutul, precum și alăptarea, sunt posibile mai repede după nașterea naturală.
Pentru nou-născut
-Copiii născuți natural primesc o doză de bacterii saprofite (bune) pe măsură ce parcurg canalul de naștere; acestea stimulează sistemul imunitar al nou-născutului și le protejează tractul digestiv;
-Risc mai redus de probleme respiratorii la naștere;
-Contactul cu mama și începerea alimentației la sân sunt posibile mai devreme.
Contraargumente pentru nașterea naturală
Pentru mamă
-Riscul de ruptură a pielii și țesuturilor din jurul vaginului, care pot necesita sutură și consecutiv slăbirea sau distrugerea mușchilor pelvini care controlează continența urinară și fecală;
-Frica de naștere poate provoca stres matern;
-Risc de complicații imprevizibile în cursul travaliului, cum ar fi hemoragia;
-Risc de incontinență urinară sau fecală;
-Risc de durere perineală (zona dintre vagin și anus).
Pentru nou-născut
-Risc de leziuni la naștere – leziuni ale scalpului, fractură de claviculă, leziuni prin aplicarea de forceps sau vacuum extractor.
Argumente pentru operația cezariană
Pentru mamă
-Confort crescut pentru mamă;
-Risc scăzut de incontinență urinară/fecală sau disfuncție sexuală.
Pentru nou-născut
-Risc redus de hipooxigenare în cursul nașterii;
-Risc redus de traumatism la naștere.
Contraargumente pentru nașterea cezariană
Pentru mamă
-Spitalizare mai lungă – 3-5 zile și durata mai mare de recuperare;
-Risc mai mare de sângerare și formare de cheaguri;
-Risc mai mare de infecție prin leziuni ale intestinului sau vezicii urinare;
-Rata mai mare a mortalității din cauza cheagurilor de sânge, infecțiilor și complicațiilor anestezice;
-Risc mai mare de depresie postpartum;
-Risc mai mare de complicații la nașterile ulterioare
-Probabilitate mare de a mai suporta o operație cezariană la nașterile următoare;
-Cost mai mare al nașterii.
Pentru nou-născut
-Risc mai mare de mortalitate la naștere;
-Risc de naștere prematură;
-Risc de leziuni din cauza inciziei uterine;
-Risc mai mare de probleme respiratorii la naștere sau chiar în copilărie (de exemplu, astm);
-Risc mai mare de obezitate în copilărie sau în viață adultă.
La final, decizia asupra nașterii pe cale naturală sau prin operație cezariană trebuie să se bazeze pe următoarele obiective: o naștere sănătoasă și un nou-născut sănătos. În principiu, decizia de a naște prin operația de cezariană fără o indicație medicală poate să nu fie cea mai avantajoasă pentru mamă sau copil.
Totuși, trebuie să știi că atât nașterea vaginală, cât și cea prin operația de cezariană, sunt absolut sigure, iar decizia de a naște prin cezariană sau natural trebuie luată în urma discuției cu medicul care monitorizează sarcina.
Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate.
Sursa: CSID
